marți, 2 noiembrie 2010

Un sac plin de vise


Ce te faci cand cineva iti aduce un sac plin de vise si vrea sa le impartasiti?
Ii spui ca da?Ii spui ca nu....sau...poate?
Ce te faci daca i-ai promis ca o sa aveti vise comune?
Ce spui cand cineva a aruncat sacul tau si tu nu mai ai nimic?
Tu vii acum cu unul nou si mi-l postezi la picioare...Imi spui ca ma iubesti si imi ceri sa-l impartasim.
Cum pot eu sa iti spun ca eu nu mai am vise? Cum iti spun ca ma tem?
Si daca o fac, cum sa te fac sa intelegi?Sa nu intelegi gresit?
Tu ai pornit de la zero...dar eu?eu am un dulap plin de schelete..
Al tau...al tau e plin de vise..
Daca or sa ajunga impreuna si o sa ti le transform in cosmaruri?
Ma sperie...dar nu ideea ca eu o sa patesc ceva...ale mele s-au dus demult...imi pare rau ca tu trebuie sa te lupti cu vidul...
Ceea ce ma sperie e ca o sa te ranesc eu pe tine...Ca o sa iti aspir visele si energia ...doar pentru ca eu nu am. Doar pentru ca un el mi le aspirase pe ale mele...
M-ai urcat undeva pe un piedestal pe care nu-mi am locul...Nu e faptul ca vrei prea mult...dar e ca nu am eu ce oferi.
Si sa stii ca nu vreau sa iti aspir sacul de vise ci sa le impartasim...dar in intreg procesul stiu ca vor fi si victime colaterale.Vreau doar sa nu fii tu una din ele.