Depresii si depresivi

Ca de obicei,in noptile lungi in care nu dorm stau si ma gandesc si am ajuns la trei concluzii: 1. Mi-ar placea sa scriu o carte(pacat ca n-am talent); 2.Blogul asta a ajuns cel mai mare "defect" ca si cea mai mare dependenta a mea; 3.Suntem un popor depresiv.Poate pare ca cele trei nu au nici o legatura, dar nu e asa.
Toate pornesc de la postul anterior...Ma rog de la post si comentariul " anonim" .Ca sa explic..anonimul nu e anonim ci e o persoana la care tin enorm si care intotdeauna a creat impresia ca dintre noi eu sunt cea dura, persoana care nu se darama pt ca, sa citez: "tu ai trecut peste ce ti-a "oferit" viata"..Intrebarea care i-am pus-o dupa a fost: Chiar crezi? Chiar crede cineva ca am trecut peste tot ce mi-a oferit viata? De ce? pentru ca nu am avut voie sa plang ? pentru ca niciodata nu m-am plans cuiva si pentru ca mereu am fost persoana care asculta pe ceilalti si le dadea sfaturi?
Chiar ai impresia ca daca zambesc mereu nu se ascunde atata tristete?
Raspunsul il dau eu acum: Nu am trecut..de aia nu dorm noptile, de aia urasc sa ma intorc acasa, in casa asta mare si goala si atat de rece de parca ar fi un cavou si nu un apartament. Urasc cand ma asez seara in pat si ma napadesc gandurile..Si atunci nu mai pot fugi. Urasc blogul asta pentru ca a devenit slabiciunea mea si pentru ca ma deschid aici , e blestemul si alinarea mea in acelasi timp. E singurul loc unde ma deschid si imi arunc mastile de peste zi.Ma simt de parca as fi trait doua vieti pana acum...de parca sunt batrana...In fine...ideea de baza totusi este ca nu sunt puternica...sau sunt tocmai pentru ca le simt doar eu pe toate si nu le impartasesc cu ei?
Oricum ar fi..stateam si ma gandeam ..suntem un popor de depresivi..Oare cata lume nu e in aceeasi stare ca a mea?oare cata lume nu se simte extenuata si poate nu fizic cat psihic? cati nu sufera depresii si caderi nervoase?

Sinuciderea...

Astazi am condus un prieten pe ultimul sau drum..Acum trei zile se sinucisese..Nimeni nu stie de ce ..a fost alegerea lui..a ales calea cea mai usoara pentru el, lasand in urma doar tristete si regret ca si multe intrebari fara raspuns de altfel.Eu am trei nopti de cand nu dorm..azi ..azi l-am rugat sa ma lase sa dorm.M-a marcat prea mult..m-a marcat pentru ca prima oara cand am fost sunata sa fiu anuntata de acest lucru am crezut ca este vorba de altcineva..
Totodata,m-a marcat pentru ca am fost si eu in situatia in care am vrut sa fac ce a facut el si am dat inapoi la jumatatea drumului..Acum stiu ce as fi lasat in urma si daca atunci m-am urat pentru ca am considerat ca nici macar asta nu am curaj sa fac..un lucru care la acel moment mi se parea foarte simplu si firesc, acum ...acum ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am facut-o ...Nu pentru mine , ci pentru cei care raman in urma.Pentru ca a trebuit sa fie el exemplul a ceea ce inseamna asta..sa iti alegi singur moartea..Tot ce pot spune e Dumnezeu sa te ierte! si sa te odihnesti in pace pentru ca poate asa ai gasit linistea de care nu ai avut parte aici!

Alergii

Toata lumea se spune ca este alergica la ceva...eu...eu nu am suferit de aceste afectiuni pana acum cand incep sa dezvolt si eu una: la prostie si la oamenii din jurul meu care alta treaba decat sa ma manance pe mine de fund( scuzati limbajul) nu au ce face...Copii, eu va cred ca sunt importanta pentru voi dar va rog mai luati o pauza ca o sa imi creasca posteriorul de nu o sa mai intru pe usa de atata pupat...Da si deci, cum spuneam, incep sa dezvolt o alergie fata de persoanele care de fiecare data cand intru pe usa incep sa ma barfeasca, doar ca mai incolo tot la mine sa apeleze la ajutor, fac alergie la ipocrizie si sincer nu am nevoie de voi..Nu ma intereseaza sa ma bagati in seama sau sa ma salutati .Nu stau intr-un salut si mai ales , prefer sa am 1 prieten si bun decat 100 si prosti. Asa ca va rog fie-va mila de mine si lasati-mi organismul in pace!

Stii, stiti?

Stiti ce? Asta e pentru cei care ma cunosc personal si care imi cititi blogul, e pentru cei pentru care am vrut sa incetez sa mai scriu aici ce simt..Nu-mi pasa ca il cititi , nu imi pasa ca stiti ca nu ma simt bine, nu vreau sa va dau explicatii, nu vreau sa va raspund la intrebari atunci cand ne intalnim personal pentru ca oricum nu ati intelege si oricum ati continua sa ma barfiti in continuare, asa cum ofaceti mereu...ideea e ca trebuie sa scriu am nevoie si simt ca ma sufoc..ma sufoc in mine daca nu "tip" ca nu mi-e bine..ma doare tot, plang si ma mai doare un pic...ma opresc si ma doare si mai tare asa ca plang iar si tot ma doare...Nu mai stiu ce sa fac si nu mai pot opri durerea...Nu mai e el acum de vina sau nu mai e numai el...el a fost catalizatorul..pe undeva pe dedesubt aveam ascunsa si reprimata atata durere...nu va spun de ce, nu va priveste doar: DOARE! si vorba cuiva: daca voi imi spuneti ca o sa treaca asta nu inseamna ca intr-adevar ma ajuta si nici ca sunteti intr-adevar acolo pentru mine, pentru ca nu sunteti! Pentru ca nu va pasa! Pentru ca la sfarsitul zilei toti sunteti niste straini iar eu ma instrainez total. Dar tot ce vreau sa stiu e : stie careva cand se va sfarsi cu durerea? cand nu o sa ma mai topesc sub greutatea lacrimilor pe care trebuie sa le adun in mine pentru ca nu le pot lasa sa se iveasca de fata cu voi? Stiti careva cand nu o sa ma mai arda cicatricile pe care le-ati lasat, pe care le-a lasat si mai ales pe care le-au lasat?
Stie cineva cand o sa imi ajunga aerul pana in plamani total asa incat sa nu ma mai sufoc? Stie cineva cand o sa incetez sa mai oftez? Va rog...spuneti-mi ca stiti.....

Concluzii la inceput de an..

A inceput un nou an..vai..ce bucurie! pe blog nu am mai poposit de cam multisor , insa am facut-o acum pentru a trage niste concluzii asupra anului trecut:
1. A fost anul in care m-am schimbat...am trecut de la nepasare totala la atasament complet;
2. Am invatat ca prietenii sunt mai rai decat dusmanii;
3. Am invatat sa iubesc si sa urasc in acelasi timp;
4. Am invatat ca indiferent de cat de bine vrei sa faci un lucru, de cele mai multe ori ajungi sa il inrautatesti;
5. Am invatat sa fug de probleme...mai repede ..:D ;
6. Dar mai presus de tot mi-am dat seama ca sunt mai puternica decat credeam!


Acum cica ar fi trebuit sa scriu si ceva filosofic deoarece si asa nu am mai dat demult pe aici , insa in momentul de fata singurul lucru filosofic pe care il pot scoate e ca :viata e plina de compromisuri dar ca la sfarsit tot ce conteaza e sa inveti sa tii capul sus.