break-up

Azi m-am umilit in fata unui barbat din nou....si cat am spus ca nu o sa o mai fac...Acum din nou i;m back to basis:))) si cel mai bine sa descrie ceea ce simt: "Comfortable as I am
I need your reassurance
And comfortable as you are
You count the days

But if I wanted silence
I would whisper
And if I wanted loneliness
I'd choose to go
And if i liked rejection
I'd audition
And if I didn't love you
You would know

And why can't you just hold me
And how come it is so hard
And do you like to see me broken
And why do I still care
still care

You say you see the light now
At the end of this narrow hall
I wish it didn't matter
I wish I didn't give you all(...)"

dor..

Mi-e dor de tine...dupa un an si cateva luni bune, mi-e dor...Ascult o melodie si am realizat ca oricum erai , oricum eram noi doi, stiam ce sau mai bine zis cine sunt.Eram sincera cu mine desi ma durea tot ce imi faceai realizez ca mie cA persoana imi era mai bine.Vroiam sa ma ridic la inaltimea asteptarilor tale, incercam sa fiu mai buna.Acum stiu ca nu as fi reusit niciodata indiferent de ce as fi facut,dar imi era mie bine.Imi aduc aminte ce mi-ai spus cand am inceput o noua relatie: sper ca el sa reuseasca sa scoata ce e mai bun in tine asa cum eu nu am putut.Ce prostie...ce prost erai..Ce proasta am fost eu..oricum de fapt, am mintit.Nu de tine mi-e dor ci de mine.

Nu am mai scris de mult. Poate nu mai aveam nimic de spus.Si totusi asta mi-ar fi imposibil.Eu mereu gasesc ceva de spus insa, in ultima perioada mi se pare ca nu mai aam despus nimic care sa conteze.Nu este vorba ca sa conteze pentru altcineva ci ca nu mai am de spus nimic care sa conteze pentru mine.
As putea scrie despre multe.Despre divorturile mondene, despre sex, despre tot ce atrage acum.Totul invelit intr-un ambalaj dragut, umoristic sau fantezist, in functie de subiectul ales si as putea as putea sa descriu momente, as putea sa povestesc intamplari ciudate ca sunt destul de multe. Insa poate v-ar atrage pe voi sex, scandal sau drama.Contrar parerilor, am scris pentru mine si nu. NU am avut nimic de spus pentru mine. Cand o sa gasesc o sa revin.

Un sac plin de vise

Ce te faci cand cineva iti aduce un sac plin de vise si vrea sa le impartasiti?
Ii spui ca da?Ii spui ca nu....sau...poate?
Ce te faci daca i-ai promis ca o sa aveti vise comune?
Ce spui cand cineva a aruncat sacul tau si tu nu mai ai nimic?
Tu vii acum cu unul nou si mi-l postezi la picioare...Imi spui ca ma iubesti si imi ceri sa-l impartasim.
Cum pot eu sa iti spun ca eu nu mai am vise? Cum iti spun ca ma tem?
Si daca o fac, cum sa te fac sa intelegi?Sa nu intelegi gresit?
Tu ai pornit de la zero...dar eu?eu am un dulap plin de schelete..
Al tau...al tau e plin de vise..
Daca or sa ajunga impreuna si o sa ti le transform in cosmaruri?
Ma sperie...dar nu ideea ca eu o sa patesc ceva...ale mele s-au dus demult...imi pare rau ca tu trebuie sa te lupti cu vidul...
Ceea ce ma sperie e ca o sa te ranesc eu pe tine...Ca o sa iti aspir visele si energia ...doar pentru ca eu nu am. Doar pentru ca un el mi le aspirase pe ale mele...
M-ai urcat undeva pe un piedestal pe care nu-mi am locul...Nu e faptul ca vrei prea mult...dar e ca nu am eu ce oferi.
Si sa stii ca nu vreau sa iti aspir sacul de vise ci sa le impartasim...dar in intreg procesul stiu ca vor fi si victime colaterale.Vreau doar sa nu fii tu una din ele.

Pentru ca cineva mi-a spus intr-un comment ca vrea sa citeasca si lucruri mai vesele,m-am gandit sa indeplinesc chestia asta...desi nu prea postez cand sunt vesela..dar...sunt..si multumesc persoanei care ma face sa rad:P

Calaul

Ma uitam prin ce mai scrisesem mai demult..si am gasit ceva de pe 9 iunie 2009 ce nu credeam ca mai exista...si m-am gandit sa postez si aici:Sometimes I sit in my bed and just listen..listen to the silence..It somehow helps me fill the hole in my soul, to numb the butterflies in my stomach and mute the voice inside my head..His voice..My curse, my sin, but also my blessing...My sweet, sweet executioner..Him..the one I try to draw..the one who makes it all go away, just to bring it stronger and painfully back into my raptured soul...just to stab me once again and then bring me back to life so that he could replay the scene...My scenery...His murder..My life.. His indecision..Me...HIM.

Broken inside

Ce te faci cand lucrurile chiar ajung la final, cand toate lucrurile rele te coplesesc si cele bune intarzie sa apara? Cum te descurci cand iti merge prost pe toate planurile? De unde puterea sa te mai trezesti dimineata? Ma poate ajuta careva?

La multi ani, anticipat!

Vine ziua ta in curand...bine cam intr-o luna...si mi-ai adus aminte de acest fapt, de parca as fi putut uita, si mi-am adus aminte de mesajul pe care i l-a dat tipa din" legaturi bolnavicioase" lui, si la noi e tt o legatura bolnavicioasa, un cerc vicios la care tot revenim, si ma gandeam k ti-as trimite acelasi mesaj, dar nu am curajul..de ce mai nou e nevoie sa am curaj ca sa iti spun tot ce simt? Cand s-a ajuns in acel punct?Nu mai conteaza, o sa il postez aici si o sa ma gandesc la tine, ca il citesti, desi nu o sa fie asa : " Este azi..... si te-am sunat sa-ti zic "La multi ani!" desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine. Desi, si tuo sa ma suni de ziua mea, desi asta nu inseamna iubire, sa iti amintesti de ziua oamenilor. Iubirea e atunci cand nu ot sa traiesc fara tine.Dementule, de ce ma chinuiesti? De ce ti-e teama? Vrei sa ma jupoi de vie? Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau? Esti o bestie si un nemernic iar eu sunt carpa ta de sters pe jos, sunt umbra ta. Si desi nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spuna " la multi ani" m stii bine ca sunt singura care conteaza!" Te iubesc, copil!
Oricum nu ti-as spune toate astea, eu doar ma imbat si iti tip in mijlocul strazii ca te iubesc, si ma enervezi si te iert, si ma darami si apoi ma iei in brate sa ma ridici doar ca sa ma darami iar.Si te comporti ca si cum totul e perfect normal.. De parca nu tu m-ai fi adus in starea in care sunt...si totusi...abia astept acea secunda in care ma strangi din nou in brate...

ironie

Titlul nu o sa aiba sens pentru voi, dar incercati sa priviti ce scriu acum cu o nota usor ironica, mai mult, o ironie a sortii. Am stat si m-am gandit zilele astea foarte mult la despartire, la felul in care spunem la revedere cuiva,...toti spun ca despartirea e grea.DA, din suflet spun ca este, insa mi-am dat seama de un lucru, dupa ce aceasta ruptura are loc, te doare, si totusi timpul timpul vindeca acea rana, acel gol, insa ce te faci daca dupa ce ai spus la revedere e timpul sa spui bun venit? E usor , sau ma rog e mai usor sa spui la revedere decat sa spui cuiva, asta sunt, bun venit in viata mea. Acum fie ca e vorba de iertare fie ca e vorba de a permite cuiva nou sa faca parte din viata noastra mereu e greu. Si ma gandesc in acest caz si la acele relatii care sunt ca niste cercuri vicioase in care tot intri si iesi,in care sa spui la revedere e asa simplu, insa in care stiti ce greu e sa spui bun venit inapoi?

Deschide-ti ochii!! Deschide ochii si priveste in jur..Ce vezi? Si daca nu poti macar ochii sa ti-I deschizi si sa privesti lumea atunci cum iti poti deschide mintea?
E poate trista..e poate parasita, poate in ochii tai e doar inca una..dar poti vedea ce simte? Poti auzi ce iti sopteste acum in miez de noapte? E ora cea mai tainica din zi..dar oare tu ii poti asculta taina? Si mai ales..i-o poti intelege? Oare iti va spune ceea ce vrei sa auzi doar pentru a nu-ti strica linistea noptii, sau va fi de ajuns sa te priveasca pentru ca tu sa vezi si sa ii deslusesti misterul. Dar daca va deschide ea ochii pentru tine, atunci ce se va intampla? Ea ce va observa? Vei fi acolo sau va vedea doar o umbra? Misterul ei poate ti-l va revela, dar tu ce vei face? Tu ce ii vei arata?

buzunare

Stau si ma gandesc...la ce?la buzunare. Si noi suntem ca niste buzunare stiati? Suntem niste spatii goale pe care le umplem cu diverse "chestii"... iei o haina si nu are nimic in buzunar...o porti o data, de doua ori si deja incepi sa iti lasi lucruri prin ea..lucruri de care poate uiti si apoi, de exemplu, daca e o geaca de iarna..le gasesti peste un an. In fine, ideea e ca si noi suntem la fel. Goi si pe masura ce " ne purtam" prin lume mai bagam ceva in buzunar, mai adunam emotii, ganduri, idei tampite ca asta..si apoi uitam..ca de...uitarea e cred cea mai ciudata caracteristica.. ciudata pentru ca " iarna" urmatoare luam geaca si intr-un moment oarecare ne amintim..ce? chestii marunte ..poate nimic important dar care poate schimba ceva...acum ..nush ce dar..nu gasesc fundul buzunarului...o fi spart?

Leave you?

Plecare...am facut-o deja...am plecat,dar oare asta schimba ceva?Oare distanta face lucrurile mai usoare? Toti ma critica pentru ca te iubesc, da..acum o recunosc..nu are nici un sens sa mai neg..dar nu asta e scopul. Stateam si ma gandeam ...am facut multe greseli in viata, dar sa te iubesc nu a fost una din ele. De-ar fi sa iau lucrurile de la capat, nu as schimba nimic. Nu regret nimic din ceea ce te priveste. Poate lucrurile nu au fost roz , la naiba, nimic nu e roz zilele astea dar tu prin toate tonurile de gri puteai da culoare. Cu bune cu rele , cu certuri si impacari , m-ai invatat sa traiesc. Mi-au spus ca mi-am pus viata in asteptare pentru tine? Sunt prosti...tu ai fost viata. M-ai invatat sa plang, m-ai invatat sa rad, m-ai invatat sa iubesc si mai presus de toate m-ai invatat ca orice ar fi trebuie sa merg inainte...Da, tu nu esti inainte ci inapoi acum ,..dar trecutul ne face cine suntem in prezent si prezentul duce spre viitor, deci, cu o logica mai aiurita..tu duci in viitor. Nu regret nimic si sper sa fii fericit...Pentru ca si eu am fost..cu tine...Pot sa ma judece toti,ti-am facut o promisiune ca o sa fiu mereu langa tine si asa o sa fac.I'll just try to take care of you , no matter how far i might be!

De ce intotdeauna ne impiedicam de mandrie? De ce nu profitam de fiecare clipa? Si mai ales de ce nimeni nu intelege ca niciodata nu e prea tarziu sa repari o greseala pentru ca singurul lucru iremediabil si definitiv este moartea? As vrea un moment in care sa fac ce vreau fara sa ma gandesc la consecinte, fara ca timpul sa ma priveze de ceea ce imi doresc...as vrea ...sa fii aici.

Tip?

Am revenit..vreau doar sa tip..sa tip de durere, de singuratate, sa invat sa cer ajutor..sa strig cat ma dor toate si sa gasesc astfel puterea sa merg mai departe..deci de fapt cred ca vreau sa ma rog...

Secret?

Ti-as spune un secret..Dar il stii deja. N-are sens.
Ti-as ascunde ceva..Dar stii cand mint. N-are haz.
Ti-as da tot..Dar stii ca nu am nimic.N-am cum.
As renunta deja..Dar stii ca nu pot.N-am scop.

Pentru ce?

Oare pentru ce ne zbatem in viata asta?
De multe ori stau si ma gandesc...
Pentru ce lupt?
Pentru cine sufar?
Pentru ce traiesc?
Pentru ce scriu?
Pentru ce visez?
Pentru ce zambesc?
Pentru ce plang?
Pentru ce e tot?
Si nu gasesc raspuns de multe ori...

Emotii

Suntem doar niste ingramadiri de iluzii..Totul pentru om este, in acceptia mea o iluzie...Exact ca fumul ce iese dintr-o tigara..iese si dispare la fel de repede, asa si noi..existam pentru o fractiune de secunda dupa care viata ne inghite..Isi deschide falcile necrutatoare si musca..Asa cum hota aeriseste camera, asa si viata..curata pamantul de noi..Si ce ramane in urma fiecaruia? Durerea prietenilor, a rudelor si a celor cu care am interactionat...In panza de paianjen a vietii toata aceasta durere este doar un fior..o emotie...
As fi vrut sa scriu ceva personal ...dar poate acest mic fragment este mai personal decat veti intelege...poate spun mai multe decat daca as fi scris exact ce se intampla...

Senzatie?

Ma simt exact ca un incarcator. Toata lumea ma foloseste si apoi ma pune inapoi pe raft pana data viitoare cand au nevoie sa isi reincarce bateriile..Dar daca nu o sa fie curent? Cineva trebuie sa plateasca si factura,nu? De ea cine are grija?..Ce o sa faceti cu mine daca nu platiti lumina?

Sondaj

Cineva mi-a spus aseara ca sunt proasta pentru ca imi pasa de ceilalti si pentru ca imi fac griji pentru problemele lor si mai putin pentru ale mele, insa eu cred k traim intr-o societate in care nimanui nu ii mai pasa si tocmai pentru ca eu fac parte dintr-o minoritate pe cale de disparitie, asta ma face diferita, asta ma face speciala, asa ca..cei care cititi va rog dati-mi un raspuns..sunt sau nu proasta?

back

Si m-am intors... problema e ca m-am intors doar de dragul de a o face nu pentru ca as vrea sa spun prea multe...adica vreau sa spun foarte multe dar oarecum ceva nu ma lasa...asa ca, dintre toate pana ma hotarasc eu ce sa scriu , spun doar atat: traiesc!:)