Calaul

Ma uitam prin ce mai scrisesem mai demult..si am gasit ceva de pe 9 iunie 2009 ce nu credeam ca mai exista...si m-am gandit sa postez si aici:Sometimes I sit in my bed and just listen..listen to the silence..It somehow helps me fill the hole in my soul, to numb the butterflies in my stomach and mute the voice inside my head..His voice..My curse, my sin, but also my blessing...My sweet, sweet executioner..Him..the one I try to draw..the one who makes it all go away, just to bring it stronger and painfully back into my raptured soul...just to stab me once again and then bring me back to life so that he could replay the scene...My scenery...His murder..My life.. His indecision..Me...HIM.

Broken inside

Ce te faci cand lucrurile chiar ajung la final, cand toate lucrurile rele te coplesesc si cele bune intarzie sa apara? Cum te descurci cand iti merge prost pe toate planurile? De unde puterea sa te mai trezesti dimineata? Ma poate ajuta careva?

La multi ani, anticipat!

Vine ziua ta in curand...bine cam intr-o luna...si mi-ai adus aminte de acest fapt, de parca as fi putut uita, si mi-am adus aminte de mesajul pe care i l-a dat tipa din" legaturi bolnavicioase" lui, si la noi e tt o legatura bolnavicioasa, un cerc vicios la care tot revenim, si ma gandeam k ti-as trimite acelasi mesaj, dar nu am curajul..de ce mai nou e nevoie sa am curaj ca sa iti spun tot ce simt? Cand s-a ajuns in acel punct?Nu mai conteaza, o sa il postez aici si o sa ma gandesc la tine, ca il citesti, desi nu o sa fie asa : " Este azi..... si te-am sunat sa-ti zic "La multi ani!" desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine. Desi, si tuo sa ma suni de ziua mea, desi asta nu inseamna iubire, sa iti amintesti de ziua oamenilor. Iubirea e atunci cand nu ot sa traiesc fara tine.Dementule, de ce ma chinuiesti? De ce ti-e teama? Vrei sa ma jupoi de vie? Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau? Esti o bestie si un nemernic iar eu sunt carpa ta de sters pe jos, sunt umbra ta. Si desi nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spuna " la multi ani" m stii bine ca sunt singura care conteaza!" Te iubesc, copil!
Oricum nu ti-as spune toate astea, eu doar ma imbat si iti tip in mijlocul strazii ca te iubesc, si ma enervezi si te iert, si ma darami si apoi ma iei in brate sa ma ridici doar ca sa ma darami iar.Si te comporti ca si cum totul e perfect normal.. De parca nu tu m-ai fi adus in starea in care sunt...si totusi...abia astept acea secunda in care ma strangi din nou in brate...

ironie

Titlul nu o sa aiba sens pentru voi, dar incercati sa priviti ce scriu acum cu o nota usor ironica, mai mult, o ironie a sortii. Am stat si m-am gandit zilele astea foarte mult la despartire, la felul in care spunem la revedere cuiva,...toti spun ca despartirea e grea.DA, din suflet spun ca este, insa mi-am dat seama de un lucru, dupa ce aceasta ruptura are loc, te doare, si totusi timpul timpul vindeca acea rana, acel gol, insa ce te faci daca dupa ce ai spus la revedere e timpul sa spui bun venit? E usor , sau ma rog e mai usor sa spui la revedere decat sa spui cuiva, asta sunt, bun venit in viata mea. Acum fie ca e vorba de iertare fie ca e vorba de a permite cuiva nou sa faca parte din viata noastra mereu e greu. Si ma gandesc in acest caz si la acele relatii care sunt ca niste cercuri vicioase in care tot intri si iesi,in care sa spui la revedere e asa simplu, insa in care stiti ce greu e sa spui bun venit inapoi?

Deschide-ti ochii!! Deschide ochii si priveste in jur..Ce vezi? Si daca nu poti macar ochii sa ti-I deschizi si sa privesti lumea atunci cum iti poti deschide mintea?
E poate trista..e poate parasita, poate in ochii tai e doar inca una..dar poti vedea ce simte? Poti auzi ce iti sopteste acum in miez de noapte? E ora cea mai tainica din zi..dar oare tu ii poti asculta taina? Si mai ales..i-o poti intelege? Oare iti va spune ceea ce vrei sa auzi doar pentru a nu-ti strica linistea noptii, sau va fi de ajuns sa te priveasca pentru ca tu sa vezi si sa ii deslusesti misterul. Dar daca va deschide ea ochii pentru tine, atunci ce se va intampla? Ea ce va observa? Vei fi acolo sau va vedea doar o umbra? Misterul ei poate ti-l va revela, dar tu ce vei face? Tu ce ii vei arata?

buzunare

Stau si ma gandesc...la ce?la buzunare. Si noi suntem ca niste buzunare stiati? Suntem niste spatii goale pe care le umplem cu diverse "chestii"... iei o haina si nu are nimic in buzunar...o porti o data, de doua ori si deja incepi sa iti lasi lucruri prin ea..lucruri de care poate uiti si apoi, de exemplu, daca e o geaca de iarna..le gasesti peste un an. In fine, ideea e ca si noi suntem la fel. Goi si pe masura ce " ne purtam" prin lume mai bagam ceva in buzunar, mai adunam emotii, ganduri, idei tampite ca asta..si apoi uitam..ca de...uitarea e cred cea mai ciudata caracteristica.. ciudata pentru ca " iarna" urmatoare luam geaca si intr-un moment oarecare ne amintim..ce? chestii marunte ..poate nimic important dar care poate schimba ceva...acum ..nush ce dar..nu gasesc fundul buzunarului...o fi spart?