Gri

Ciudat, dar de cand e tata acasa am o dispozitie foarte buna.Azi am facut testarea psihologica ptr carnetul de soferi si m-a pus sa desenez un copac...si am desenat si dupa mi se zice: ai nevoie de afectivitate de fapt ca sa citez:" suferi de un deficit de afectivitate" si asta dupa doar un copac desenat...oare ce ar spune daca ar citi aici? In fine...ma gandeam zilele astea la copilarie si la viata la tara cum era cand mergeam la bunica vara si la viata in oras...e asa gri...adica orasul pare gri..Pare doar un zid despartitor intre monotonie si placere...vb filozofului Mill: fericirea= placere si satisfacerea acesteia.Momentan griul acestui oras mi se pare ca impiedica acea placere a trairii vietii in adevaratul sens al cuvantului.Griul asta ma duce cu gandul la moarte..Singurul lucru colorat pe care il vad sun toate acele "fite autohtone" platinate, cu mult roz pe buze si trase la xerox si ma duc cu gandul la decadenta..La prostie, monotonie si mai ales la ceva foarte comun, indiferent de ceea ce cred ele, si anume ca sunt interesante..candva intorceam si eu capul sa ma uit la ele , sau dupa ele.Acum, intorc capul in continuare, numai ca in directia opusa lui.Prefer griul orasului. Ma duce cu gandul la Bacovia, la moarte, la sicrie arse dar mai ales il vad ca pe ceva anarhic, dar e griul meu...E griul ce se instaleaza si in mine si sunt sigura ca e griul ce se instaleaza in fiecare om la un anumit moment , producand in acesta o ruptura si dand nastere sentimentului de indrepartare, de solitudine si de raceala.Si totusi..imi place acest gri...E anarhie, poate e haos ,dar undeva in dezordine, cand linistea coboara reusesc sa ma gasesc pe mine in aceste fasii haotice ale orasului.