marți, 2 noiembrie 2010

Un sac plin de vise


Ce te faci cand cineva iti aduce un sac plin de vise si vrea sa le impartasiti?
Ii spui ca da?Ii spui ca nu....sau...poate?
Ce te faci daca i-ai promis ca o sa aveti vise comune?
Ce spui cand cineva a aruncat sacul tau si tu nu mai ai nimic?
Tu vii acum cu unul nou si mi-l postezi la picioare...Imi spui ca ma iubesti si imi ceri sa-l impartasim.
Cum pot eu sa iti spun ca eu nu mai am vise? Cum iti spun ca ma tem?
Si daca o fac, cum sa te fac sa intelegi?Sa nu intelegi gresit?
Tu ai pornit de la zero...dar eu?eu am un dulap plin de schelete..
Al tau...al tau e plin de vise..
Daca or sa ajunga impreuna si o sa ti le transform in cosmaruri?
Ma sperie...dar nu ideea ca eu o sa patesc ceva...ale mele s-au dus demult...imi pare rau ca tu trebuie sa te lupti cu vidul...
Ceea ce ma sperie e ca o sa te ranesc eu pe tine...Ca o sa iti aspir visele si energia ...doar pentru ca eu nu am. Doar pentru ca un el mi le aspirase pe ale mele...
M-ai urcat undeva pe un piedestal pe care nu-mi am locul...Nu e faptul ca vrei prea mult...dar e ca nu am eu ce oferi.
Si sa stii ca nu vreau sa iti aspir sacul de vise ci sa le impartasim...dar in intreg procesul stiu ca vor fi si victime colaterale.Vreau doar sa nu fii tu una din ele.

luni, 16 august 2010

Pentru ca cineva mi-a spus intr-un comment ca vrea sa citeasca si lucruri mai vesele,m-am gandit sa indeplinesc chestia asta...desi nu prea postez cand sunt vesela..dar...sunt..si multumesc persoanei care ma face sa rad:P

sâmbătă, 19 iunie 2010

Calaul

Ma uitam prin ce mai scrisesem mai demult..si am gasit ceva de pe 9 iunie 2009 ce nu credeam ca mai exista...si m-am gandit sa postez si aici:Sometimes I sit in my bed and just listen..listen to the silence..It somehow helps me fill the hole in my soul, to numb the butterflies in my stomach and mute the voice inside my head..His voice..My curse, my sin, but also my blessing...My sweet, sweet executioner..Him..the one I try to draw..the one who makes it all go away, just to bring it stronger and painfully back into my raptured soul...just to stab me once again and then bring me back to life so that he could replay the scene...My scenery...His murder..My life.. His indecision..Me...HIM.

luni, 31 mai 2010

Broken inside

Ce te faci cand lucrurile chiar ajung la final, cand toate lucrurile rele te coplesesc si cele bune intarzie sa apara? Cum te descurci cand iti merge prost pe toate planurile? De unde puterea sa te mai trezesti dimineata? Ma poate ajuta careva?

duminică, 23 mai 2010

La multi ani, anticipat!

Vine ziua ta in curand...bine cam intr-o luna...si mi-ai adus aminte de acest fapt, de parca as fi putut uita, si mi-am adus aminte de mesajul pe care i l-a dat tipa din" legaturi bolnavicioase" lui, si la noi e tt o legatura bolnavicioasa, un cerc vicios la care tot revenim, si ma gandeam k ti-as trimite acelasi mesaj, dar nu am curajul..de ce mai nou e nevoie sa am curaj ca sa iti spun tot ce simt? Cand s-a ajuns in acel punct?Nu mai conteaza, o sa il postez aici si o sa ma gandesc la tine, ca il citesti, desi nu o sa fie asa : " Este azi..... si te-am sunat sa-ti zic "La multi ani!" desi tu nu ma mai iubesti asa cum te iubesc eu pe tine. Desi, si tuo sa ma suni de ziua mea, desi asta nu inseamna iubire, sa iti amintesti de ziua oamenilor. Iubirea e atunci cand nu ot sa traiesc fara tine.Dementule, de ce ma chinuiesti? De ce ti-e teama? Vrei sa ma jupoi de vie? Vrei sa sangerez pana la moarte de dorul tau? Esti o bestie si un nemernic iar eu sunt carpa ta de sters pe jos, sunt umbra ta. Si desi nu sunt prima care te-a sunat sa-ti spuna " la multi ani" m stii bine ca sunt singura care conteaza!" Te iubesc, copil!
Oricum nu ti-as spune toate astea, eu doar ma imbat si iti tip in mijlocul strazii ca te iubesc, si ma enervezi si te iert, si ma darami si apoi ma iei in brate sa ma ridici doar ca sa ma darami iar.Si te comporti ca si cum totul e perfect normal.. De parca nu tu m-ai fi adus in starea in care sunt...si totusi...abia astept acea secunda in care ma strangi din nou in brate...

duminică, 7 martie 2010

ironie


Titlul nu o sa aiba sens pentru voi, dar incercati sa priviti ce scriu acum cu o nota usor ironica, mai mult, o ironie a sortii. Am stat si m-am gandit zilele astea foarte mult la despartire, la felul in care spunem la revedere cuiva,...toti spun ca despartirea e grea.DA, din suflet spun ca este, insa mi-am dat seama de un lucru, dupa ce aceasta ruptura are loc, te doare, si totusi timpul timpul vindeca acea rana, acel gol, insa ce te faci daca dupa ce ai spus la revedere e timpul sa spui bun venit? E usor , sau ma rog e mai usor sa spui la revedere decat sa spui cuiva, asta sunt, bun venit in viata mea. Acum fie ca e vorba de iertare fie ca e vorba de a permite cuiva nou sa faca parte din viata noastra mereu e greu. Si ma gandesc in acest caz si la acele relatii care sunt ca niste cercuri vicioase in care tot intri si iesi,in care sa spui la revedere e asa simplu, insa in care stiti ce greu e sa spui bun venit inapoi?

vineri, 29 ianuarie 2010


Deschide-ti ochii!! Deschide ochii si priveste in jur..Ce vezi? Si daca nu poti macar ochii sa ti-I deschizi si sa privesti lumea atunci cum iti poti deschide mintea?
E poate trista..e poate parasita, poate in ochii tai e doar inca una..dar poti vedea ce simte? Poti auzi ce iti sopteste acum in miez de noapte? E ora cea mai tainica din zi..dar oare tu ii poti asculta taina? Si mai ales..i-o poti intelege? Oare iti va spune ceea ce vrei sa auzi doar pentru a nu-ti strica linistea noptii, sau va fi de ajuns sa te priveasca pentru ca tu sa vezi si sa ii deslusesti misterul. Dar daca va deschide ea ochii pentru tine, atunci ce se va intampla? Ea ce va observa? Vei fi acolo sau va vedea doar o umbra? Misterul ei poate ti-l va revela, dar tu ce vei face? Tu ce ii vei arata?