e seara, e liniste si ca de obicei o melodie se aude pe fundal...e acolo doar ca sa nu fie liniste deplina..nu o mai aud..nu o mai inteleg...doar rasuna undeva in surdina..e monotona .Eu nu mai sunt aici...nu... Ma uit la fragment si vad un cuvant ce se repeta: nu. Duce cu gandul la nulitate..dar nu e asa , duce cu gandul la tristete..poate ,duce cu mintea la singuratate?...sigur, insa nu asta e scopul ci ma gandesc unde dispare seara persoana de peste zi?Tot ce e da peste zi , devine nu seara.: Un chicot devine oftat, o melodie devine un zumzet iar gandurile prind viata..as vrea acum sa le fac sa taca..sa le sterg, ziua e asa usor sa fug de ele..e asa simplu, le pierd doar cu un gest insa seara, patul ma imobilizeaza iar ele imi gauresc mintea ca un holsurub din autofiletanta tatei, peretii . Tata...oare unde e? dar mama? oare se gandesc la mine? caci eu ma gandesc la ei in fiecare zi...si as vrea sa pot spune: VA IUBESC! dar nu pot, nu am facut-o niciodata asa cum as vrea, iar cand am spus-o nu suna asa cum trebuie..totusi ...nici mama si nici tata nu sunt scopul postarii.
Scopul: EU! Sunt egoista..macar aici pot fi , caci in viata nu imi iese, dar aici refuz.REFUZ LUMEA, REFUZ TOT! acum vreau sa fiu eu...si totusi nu...Nu vreau sa fiu eu,..vreau sa fug de mine...vreau sa evadez, vreau o experienta din aceea extracorporala sa mi se ridice sufletul si sa imi priveasca corpul de jos, vreau...vreau sa infrunt ceea ce e rau...VREAU ,VREAU , VREAU..si ce folos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu