vineri, 23 ianuarie 2009

Sinuciderea...


Astazi am condus un prieten pe ultimul sau drum..Acum trei zile se sinucisese..Nimeni nu stie de ce ..a fost alegerea lui..a ales calea cea mai usoara pentru el, lasand in urma doar tristete si regret ca si multe intrebari fara raspuns de altfel.Eu am trei nopti de cand nu dorm..azi ..azi l-am rugat sa ma lase sa dorm.M-a marcat prea mult..m-a marcat pentru ca prima oara cand am fost sunata sa fiu anuntata de acest lucru am crezut ca este vorba de altcineva..
Totodata,m-a marcat pentru ca am fost si eu in situatia in care am vrut sa fac ce a facut el si am dat inapoi la jumatatea drumului..Acum stiu ce as fi lasat in urma si daca atunci m-am urat pentru ca am considerat ca nici macar asta nu am curaj sa fac..un lucru care la acel moment mi se parea foarte simplu si firesc, acum ...acum ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am facut-o ...Nu pentru mine , ci pentru cei care raman in urma.Pentru ca a trebuit sa fie el exemplul a ceea ce inseamna asta..sa iti alegi singur moartea..Tot ce pot spune e Dumnezeu sa te ierte! si sa te odihnesti in pace pentru ca poate asa ai gasit linistea de care nu ai avut parte aici!

6 comentarii:

  1. cel mai dureros este ca in asemenea momente cand avem asemeena ganduri nu avem pe nimeni alaturi care sa ne deschida ochii ... putini sunt cei care au cu adevarat prieteni si amici alaturi

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimeni n-a stiut si nici macar nu au realizat pana cand intr-o zi au inceput sa faca glume pe tema subiectului si am rabufnit ..si le-am spus ca si eu am vrut sa fac asta si ca ei nici macar nu au stiut..nici macar nu le-a pasat ca de doua saptamani nu stiau nimic de mine, ca ma izolasem complet.Asa ca...cam la asta se rezuma ideea mea de prietenie..la niste persoane prea ocupate sa vada evidentul.

    RăspundețiȘtergere
  3. crezi k mai pot sa comentez?e prea mult...pentru mine,stii tu.cred ca foecare dintre noi sa gandit la un moemnt dat sa renunte,e asa d usor si nu cred k e nevoie de curaj ci de disperare,o nemarginita disperare care sati inlocuiasca toate sentimentele.si daca simti k te doboara de ce sa mai lupti?nu instig la sinucidere dar e si asta o parte din noi.nuti poti imagina cat am condamnat-o pe mama si poate ink o mai condamn pentru ca a fost egoista,pentru ca putea fi altfel...

    RăspundețiȘtergere
  4. eu cred ca toti venim pe lumea asta cu un rost si nu avem dreptul sa ne luam singuri viata, oricat de greu ne e uneori. si eu am avut tentativa asta cand eram mai mica, dar doar mi-a trecut prin minte, atat, nu am elaborat un plan. si la fel, m-am gandit la cei pe care ii lasam in urma si care nu meritau sa treaca prin asa ceva. consider ca cea mai cumplita durere e atunci cand iti moare copilul. pt un parinte tb sa fie devastator. asa ca fruntea sus, indiferent de situatie! dupa rau vine bine! intotdeauna :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Dumnezeu sa il ierte! Si cand ma gandesc ca si eu am vrut de atatea ori sa plec de aici...cel mai des imi aduc aminte cand imi privesc camera si mainile....

    RăspundețiȘtergere
  6. Dumnezeu sa te auda! si eu imi aduc aminte cand imi privesc mainile...asta e ca sa nu uitam vreodata ca totusi am putut merge mai departe si ca daca avem un pic de credinta , totul e posibil!

    RăspundețiȘtergere